Totul spre Kiev? Expertul explică planul înfricoșător al lui Putin în război
Rusia nu lansează rachete la întâmplare. Lovitura din noaptea de 12 noiembrie a fost „destul de bine planificată”, iar analistul militar Kovalenko explică de ce Kremlinul alege să lovească Kievul și o
Rusia nu lansează rachete la întâmplare. Lovitura din noaptea de 12 noiembrie a fost „destul de bine planificată”, iar analistul militar Kovalenko explică de ce Kremlinul alege să lovească Kievul și orașele din spatele frontului: nu ca să câștige teren, ci ca să sperie populația și să împingă puterea de la Kiev spre concesii. Iarna aceasta, spune el, inamicul s-ar putea concentra asupra unui singur oraș.
„Nimic spontan nu a fost și nu poate fi”
Întrebat ce tactică poate urma Kremlinul după negocierile menite să grăbească sfârșitul războiului, Kovalenko a fost tranșant: „Nimic spontan nu a fost și nu poate fi, pentru că totul se planifică dinainte. Nu poți pur și simplu să lansezi un număr de rachete doar pentru că așa ai chef”.
Scopul declarat al acestor atacuri, spune analistul, este să demonstreze că Rusia are în Ucraina „poziții dominante” în privința influențării opiniei publice și a societății. Mecanismul e simplu și cinic: „Se conduc după ce vor ei, rușii, și, în consecință, vor teroriza Ucraina. Se conduc după faptul că poartă negocieri cu noi, deci ucrainenii trebuie să facă concesii practic la nivel de capitulare”.
Pe câmpul de luptă, însă, tabloul este altul. „Rușii pot doar să terorizeze civili, să încerce să preseze prin lovituri asupra energeticii, asupra sistemului de alimentare cu apă și căldură. Practic, atât. Pe câmpul de luptă, rușii sunt acum, în 2026, în cea mai proastă situație de la 2022 încoace”, spune el. Aceasta e, de fapt, explicația întregii campanii aeriene: pentru că nu pot produce progrese reale, încearcă să le fabrice.
De ce Kievul, și nu Jîtomîr sau Vinița
Analistul se așteaptă ca atacurile aeriene asupra Kievului și asupra orașelor neatinse de lupte directe să continue, cu intensități și dimensiuni diferite. Ținta nu e doar infrastructura, ci psihicul colectiv: Rusia vrea „să creeze o explozie internă, stări de panică prin situația critică, ca populația să preseze autoritățile: opriți războiul, pentru că nu avem lumină, căldură, apă”.
Contează, însă, și ecoul în presa occidentală. „Dacă lovește alt oraș, tema blackoutului, de exemplu la Jîtomîr, la Vinița sau la Hmelnîțkîi, în presa occidentală nu va fi așa cum ar vrea Rusia. De pildă, mulți oameni din Texas au auzit de aceste orașe?” Kievul, în schimb, e un nume cunoscut, iar prin capitala Ucrainei Moscova încearcă „să catalizeze valul de teroare ca să-și demonstreze superioritatea”.
Când ar putea veni următorul val: rachete puține sau peste 50
Kovalenko face o distincție clară între tipurile de atac. Există lovituri cu un pachet limitat de rachete și există lovituri combinate masive — peste 50 de rachete de diferite tipuri, până la 70-80. Apoi intervine factorul „recunoașterii” după un atac masiv: în 24-48 de ore, rușii pot executa o lovitură de verificare a țintelor. Dacă aceasta nu are loc, următorul atac limitat poate veni într-o săptămână, iar unul masiv în una-două săptămâni, când temperatura aerului va scădea.
Pregătirea unui astfel de pachet nu e instantanee. „Pentru a pregăti cu un pachet combinat limitat un atac asupra Ucrainei, Rusiei îi trebuie cam o săptămână, maximum una și jumătate. Să socotim: când au început discuțiile despre întâlnirea de la Abu Dhabi, atunci a început și pregătirea”, afirmă analistul. El leagă astfel direct calendarul negocierilor de calendarul rachetelor.
O evaluare similară vine din partea inteligenței artificiale, consultată pe tema următorului atac masiv: o dată exactă nu poate fi cunoscută, dar, „având în vedere timpul necesar pentru echiparea aeronavelor și recunoașterea țintelor, fereastra pentru o nouă salvă combinată mare este deja deschisă”. Cele mai probabile intervale sunt nopțile și orele dinaintea zorilor, aproximativ 02:00-07:00, cu mențiunea că atacurile balistice pot veni la orice oră, fără avertisment prealabil.
De ce contează pentru românii din Ucraina
Pentru comunitățile românești din Ucraina, calendarul acestor atacuri se traduce direct în siguranță și în viața de zi cu zi. Întreruperile de energie înseamnă, în practică, lifturi blocate, școli cu ore suspendate, policlinici cu aparatură oprită și spitale care trec pe generatoare, adesea la ore stabilite dinainte.
Lipsa apei calde și a căldurii în apartamente e resimțită cel mai dur de familiile cu copii mici și de vârstnici, iar în localitățile mici, unde nu există alternative de încălzire, factura la lemne sau la curent devine principala grijă a iernii. Pentru cei care lucrează în întreprinderi mari sau în servicii, o pană de curent prelungită poate însemna ture pierdute și venituri mai mici.
Există și un efect mai puțin vizibil: valul de refugiați interni. Dacă presiunea se mută pe un singur oraș mare, oamenii se mută în regiunile vecine, cresc presiunea pe piața chiriilor și pe locurile din grădinițe. Iar pentru românii cu documente de ședere eliberate în Ucraina, o criză prelungită înseamnă cozi mai lungi la ghișee și termene mai greu de respectat, mai ales când instituțiile lucrează cu program redus din cauza lipsei de energie.
Context: negocieri la Abu Dhabi, semnale de la Dublin
Declarațiile analistului vin pe fondul discuțiilor diplomatice care ar trebui să accelereze finalul războiului, inclusiv al reuniunii de la Abu Dhabi, aflată în centrul cronologiei descrise de Kovalenko. El respinge ideea unor atacuri „de nerăbdare” legate de aceste întâlniri: totul e pregătit cu săptămâni înainte, iar lovitura din noaptea de 12 noiembrie a fost ea însăși planificată.
La Dublin, în cadrul summitului Comunității Politice Europene (formăt informal de dialog al statelor europene), premierul Irlandei, Micheál Martin, a făcut o declarație importantă despre finalul războiului: următoarele săptămâni vor fi decisive pentru a înțelege dacă Rusia este cu adevărat pregătită să încheie războiul împotriva Ucrainei.
Până atunci, rămâne prognoza secă a analistului militar: atacurile asupra Kievului și asupra orașelor din spatele frontului vor continua, cu intensități diferite, iar iarna — cu temperaturi în scădere — va fi testul real al rezistenței ucrainene. Ucraina intră în acest sezon cu o poziție mai bună pe front decât în anii precedenți, dar cu o infrastructură energetică tot vulnerabilă.
Sursa: tsn.ua