O casă cu 40.000 de grivne (~900 €) pentru o familie de refugiați

O familie strămutată din regiunea Cernihiv a cumpărat o casă veche cu 40.000 de grivne (~900 €) și a transformat-o într-o gospodărie funcțională. Cresc animale, cultivă legume și trăiesc din producția proprie.

O casă cu 40.000 de grivne (~900 €) pentru o familie de refugiați

O familie de strămutați interni (persoane care au fugit din calea războiului în altă parte a Ucrainei) a demonstrat că viața poate fi luată de la zero chiar și cu foarte puțini bani. Au cumpărat o casă veche din lemn într-un sat de provincie din Polisia pentru doar 40.000 de grivne, adică aproximativ 900 de euro la cursul actual, și au organizat acolo o gospodărie completă.

Povestea lor a fost prezentată într-un material video publicat pe canalul de YouTube „Сільське Життя“ (Viața la țară). Înainte de război, familia locuia într-un sat aflat chiar la granița de nord a Ucrainei. Din cauza pericolului constant, au decis să se mute la aproximativ 30 de kilometri spre sud, într-o localitate mai retrasă, dar mai liniștină. „Am venit de foarte, foarte aproape de graniță. Ne-am mutat la sud, nu departe – 30 km – dar aici e totuși un pic mai sigur”, explică gospodarul în video.

O casă cumpărată cu prețul unei mașini second-hand

Pentru o familie obișnuită din Ucraina, 40.000 de grivne (aproximativ 900 de euro) reprezintă echivalentul a două luni de salariu mediu pe economie sau prețul unei mașini vechi. Cu această sumă, familia a cumpărat o casă tradițională din lemn, într-o zonă depopulată a Polisiei – regiunea de păduri și mlaștini din nordul Ucrainei, care se întinde și în Belarus și Polonia. În satele din această regiune, casele goale se vând adesea foarte ieftin, pentru că oamenii au plecat la oraș sau în străinătate.

Deși casa era veche și neîngrijită, familia a transformat-o treptat într-o gospodărie completă. Au amenajat terenuri agricole, o grădină de legume, adăposturi pentru animale și au refăcut împrejmuirea. Acum au capre și găini, iar în grădină cresc legume, fructe de pădure și pomi fructiferi.

O zi obișnuită: muncă de dimineața până seara

Viața la țară înseamnă muncă grea, mai ales vara. Animalele trebuie îngrijite zilnic, iar hrana se prepară în casă. Caprele sunt hrănite de trei ori pe zi, iar în orele caniculare sunt ținute în grajd, la umbră. Găinile primesc un amestec de cartofi fierți, mei, brânză de vaci, urdă și urzici – o rețetă tradițională care asigură ouă gustoase.

Grădina cere și ea timp considerabil. Din cauza verii secetoase, gospodarii petrec cel puțin două ore pe zi doar cu udatul. Zmeura, pepenii verzi, sfecla, căpșunile și alte culturi au nevoie de apă constantă. „În zilele toride pot bea până la cinci litri de apă în timpul lucrului”, spune gospodarul. Recolta este păstrată în două beciuri, care sunt văruite și dezinfectate în fiecare an, pentru a asigura condiții bune de depozitare.

Ce fac cu surplusul: de la mere uscate pe acoperiș la vânzarea legumelor

Pentru că satul este izolat și nu există suficienți angajatori, familia își completează veniturile vânzând propria producție. Un truc ingenios este uscarea merelor pe acoperiș: sub tabla încinsă a caselor, fructele tăiate se usucă natural, fără să consume energie electrică. Așa obțin mere uscate pentru iarnă, dar și pentru vânzare. La fel procedează și cu ciupercile, care sunt sortate și uscate în pod sau lângă sobă.

În fiecare zi, familia culege și vinde două coșuri de castraveți, iar zmeura remontantă, care rodește a doua oară în toamnă, aduce un venit suplimentar. În sezon, conservele pregătite – zeci de borcane de gem de caise, coacăze și agrișe, compoturi de căpșuni și mesteacăn, ciuperci murate și tocături – le asigură hrana pe timpul iernii. O mândrie aparte este kvasul de casă, făcut din flori de soc.

De ce contează pentru românii din Ucraina

Pentru românii care locuiesc în Ucraina, această poveste arată realitatea dură, dar și frumusețea vieții rurale: prețurile mici la proprietăți în satele depopulate, posibilitatea de a trăi aproape autonom, dar și munca epuizantă pe care o presupune agricultura la scară mică. Este și o lecție de reziliență: chiar și după ce îți pierzi casa din cauza războiului, poți lua totul de la capăt cu puțini bani, acolo unde pământul și o mână de animale îți oferă un rost.

„Munca este continuă, de dimineață până seara. Una după alta... Dar merită – avem ce să păstrăm pentru noi și ce să vindem”, concluzionează gospodarul. Viața în satul îndepărtat din Polisia cere disciplină și perseverență, dar le oferă familiei independență, siguranță alimentară și un venit modest, suficient pentru traiul de zi cu zi. Pentru mulți dintre cei care au fugit din zonele de război, această soluție simplă și demnă devine o alternativă reală la aglomerația orașelor sau la incertitudinea vieții de refugiat în străinătate.


Sursa: tsn.ua